O conversație între patru suflete despre neam, moștenire și dreptul de a trăi viața ta - fără să repeți la nesfârșit durerea părinților.
Este o expresie cunoscută și des întâlnită în vocabularul nostru. Aceasta aduce cu sine un adevăr care s-a dovedit a fi valabil prin psihogenealogie, metoda constelațiilor familiale sau numerologie genealogică. Sunt studii, cercetări care arată asta.
Suntem în pace, și-n locul nostru în viața noastră, îi onorăm și înțelegem că viața a venit prin ei, a ajuns la noi și o dăm mai departe prin copiii noștri.
Este important să ne cunoaștem locul în viața noastră și să-l onorăm, pentru ca iubirea, energia vieții să curgă către copiii noștri într-un mod în care să-i susțină pe aceștia.
În metoda constelațiilor familiale, Bert Hellinger spune că iubirea oarbă a copilului față de părinți îi ține pe aceștia într-o loialitate, care de multe ori se traduce în:
Și de aici fiecare își trage concluziile. Viața se cere a fi trăită. Energia acesteia vine prin părinții noștri și se duce mai departe.
Cu toții ne dorim ce este mai bine pentru copiii noștri, și facem cât putem în orice moment. Însă ceea ce-i menține pe ei în poziția lor de copii este tocmai poziția noastră de adulți - menținerea acestei poziții. Apoi, fiecare copil are propria viață și propriul destin, care este diferit de tot ce a fost în spate.
Desigur că observăm similitudini sau asemănări între membrii familiei, sau unul care a făcut mai mult decât celălalt - acestea se pot observa și se pot soluționa (atunci când vin în deserviciul vieții) prin conștientizare, prezență și lucrul cu sine.
Bert Hellinger, fondatorul constelațiilor familiale, a descoperit că orice sistem familial funcționează după trei legi fundamentale. Când sunt respectate, iubirea curge. Când sunt încălcate, apar blocajele.
Fiecare membru al sistemului familial are dreptul să aparțină. Nimeni nu poate fi exclus, uitat sau negat - nici cei morți, nici cei „rușinoși", nici cei de care nu vrem să ne mai amintim. Excluderea unora aduce tulburare tuturor.
Cei veniți înainte au prioritate în fața celor veniți după. Părinții înaintea copiilor. Copilul care iubește orbește părintele spune: „mai bine eu decât tu, mamă sau tată" - și preia povara. Respectarea ordinii firești eliberează energia vieții.
Între a da și a primi trebuie să existe echilibru. De la părinți primim viața - nu le-o putem da înapoi. Ceea ce putem face este să o dăm mai departe, copiilor noștri. Așa curge iubirea prin generații.
Nu este o conferință despre teorie. Este despre legături care se cer vindecate, despre pace cu cei care au fost înainte de tine și despre libertatea pe care o lași copiilor tăi.
Apartenența, ierarhia și echilibrul între a da și a primi - cele trei legi care guvernează orice sistem familial.
De la educație și comportamente, la părți dominante, calități și tipare ascunse - ce primești fără să-ți dai seama.
De ce copiii preiau durerea părinților prin „mai bine eu decât tu, mamă sau tată" - și cum îi eliberezi de povară.
Cum îți dai voie să trăiești mai bine și mai frumos decât ei - chiar dacă lor le-a fost greu. Fără vină, fără trădare.
De ce este vital să-ți cunoști locul - nu mai mic, nu mai mare. În ordinea în care ai venit pe acest pământ.
Cum sustii ca energia vieții să curgă spre copiii tăi într-un mod care să-i sprijine - nu să-i încarce.
Trei specialiști care abordează același adevăr din unghiuri diferite: constelațiile familiale, psihogenealogia și psihonumerologia. Împreună, într-o conversație de taină - nu un curs, nu o prelegere, ci o întâlnire între patru voci care s-au preocupat ani de zile de același lucru: ce moștenim și ce dăm mai departe.
Eu, Oana Maria, vă invit la o poveste de taină. O conversație între patru suflete.
Pregătesc această conferință din 2025. Mi-am dorit să-i aduc în fața voastră pe cei trei - Elena Barbu cu fiica ei Andra Barbu și Romeo Popescu. Îi unește cunoașterea dedicată neamului, familiei de origine. Elena o numește constelații familiale. Andra, fiica ei, la fel. Romeo este aplecat spre studiul psihogenealogiei și al psihonumerologiei.
Pe mine, mă preocupă să trăiesc ca mine și să-i onorez pe părinții mei pentru că prin ei, viața a ajuns la mine. Și le mulțumesc pentru asta.
Am așteptat un an. Mai bine de un an. Și a sosit momentul în care trei voci și cu a mea - patru - suntem pe aceeași scenă. În roluri de mame, fiice, tați, fii. Pe toți preocupându-ne de un singur lucru:
Nu poți schimba ce a fost înainte. Dar poți să alegi ce dai mai departe. Această conferință poate fi momentul în care alegi conștient - nu din inerție, nu din loialitate oarbă, nu din vină. Ci din libertate.
Rezervă-ți locul